The Apprentice

by Dan Byron 17 octombrie 2024

În unele privințe sunt un ignorant cu diplomă. Până de curând credeam că Roy Cohn e doar un personaj din Angels in America. Citind The work of art: How something comes from nothing de Adam Moss, o carte cu interviuri în care apare și dramaturgul și scenaristul Tony Kushner (autorul piesei de teatru și scenaristul miniseriei HBO Angels in America), am aflat cu stupoare că Roy Cohn a fost un individ cât se poate de real. 

Drept urmare m-am reapucat să mă uit la miniserie, că oricum îmi plăcuse foarte mult și prima dată și trecuseră niște ani de când o văzusem. Pe Cohn îl joacă Pacino, pe care oricât l-ai iubi, ajungi să-l detești în rolul ăsta. 

Cohn a fost unul dintre cei mai urâți oameni importanți din America, un avocat cu legături până foarte sus în ierarhia politică din State, un gay bolnav de SIDA care pretindea că nu e gay și că are “doar” cancer la ficat. 

Pe lângă propria sa existență, un alt aspect asupra căruia eram complet ignorant era că i-a fost mentor lui Donald Trump. 

Mi s-au clarificat multe aseară, la avanpremiera filmului The Apprentice, o ficțiune cu multe rădăcini în realitate despre anii de început ai fostului președinte. Pe foarte scurt, ucenicul a învățat să fie lipsit de scrupule de la cel mai lipsit de scrupule mentor pe care ți l-ai putea închipui. Cohn a fost unul dintre cei mai de succes avocați din vremea lui, însă asta nu neapărat pentru că era foarte bun, ci pentru că își baza de multe ori imposibilele succese pe șantaj. 

Nu știu cât de mult se exagerează în film, că deh, până la urmă e ficțiune și n-ai de unde să știi cu adevărat ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise, dar sunt și destule chestii publice în scenariu, drept urmare verificabile. Spre exemplu primul succes al ucenicului — preluarea hotelului Commodore, recondiționarea lui și transformarea în Hyatt Grand Central. N-o să avem niciodată de unde să știm dacă șantajul lui Cohn a convins primăria să-l scutească pe Trump de taxe, dar această scutire cel puțin ciudată chiar a existat, deși New York-ul avea mare nevoie de cash la momentul respectiv. 

La finalul filmului e o scenă cu Tony Schwartz, scriitorul care l-a ajutat să scrie The Art of the Deal, cartea lui Trump pe jumătate autobiografică, pe jumătate cu sfaturi pentru antreprenori. Uite ce zicea Mr. Schwartz acum o săptămână în New York Times despre filmul în cauză: 

“Văzând “The Apprentice” mi s-au clarificat două mari lecții pe care le-am învățat de la dl. Trump acum 30 de ani și pe care le-am văzut de atunci încoace repetându-se în viața sa cu consecințe din ce în ce mai extreme. Prima lecție este că lipsa de conștiință poate fi un avantaj enorm când vine vorba de acumulare de putere, atenție și bogăție într-o societate în care cei mai mulți oameni respectă un contract social. A doua lecție e că nimic din ce luăm din lumea exterioară nu poate vreodată substitui ce ne lipsește pe dinăuntru.”

Bineînțeles că Trump cel real a luat foc apropos de film, că deh, alegerile din State sunt pe cale să se întâmple și povestea nu e deloc în favoarea lui. Și bineînțeles că nu recunoaște că și-a violat prima soție, Ivana, care l-a acuzat de asta la procesul de divorț, dar, dacă regulile lui Cohn sunt reale, Trump nu face altceva decât să le respecte în continuare. Negarea face parte dintre ele. 

Văzând The Apprentice nu pot să nu mă mir ce corupție există și în țara aia atât de idealizată, dar în același timp nu pot să nu mă întreb dacă vom vedea vreodată un film rusesc defăimător cu viața lui Putin, eventual cât e încă viu.

De mâine The Apprentice intră în Cinema City-urile din România.