Abia ce-am ajuns acasă. Sunt plecat de joi. De data asta am avut și o cameră foto cu mine. Una mică, dar totuși cameră. Îmi era dor. E mișto să faci poze și cu telefonul, dar nu se compară. Gata cu alb-negrul, cel puțin deocamdată. Enjoy! (Sunt și două poze făcute de fotografii oficiali ai respectivelor festivaluri, că în timpul concertelor mă ocup cu altceva. Îmi cer scuze că nu i-am creditat, n-au fost pomeniți nici pe facebook. Dacă vreunul dintre ei vede postarea asta să-mi scrie și repar imediat.)
Republik Fest, Ploiești
Apropos, dacă nu știai, drumul București – Ploiești trece prin Craiova. 😁
Familiar, este? La Craiova repetițiile începuseră deja când am ajuns. Dirijoarea Mihaela Cesa Goje voia să treacă prin niște fragmente mai dificile înainte să venim noi să facem gălăgie. E frumușică sala Filarmonicii Oltenia, chiar și așa, cu schela pentru lumini coborâtă.Cu o noapte înainte Sergiu dormise o oră. Așa e când faci grafică și te mănâncă undeva să te complici.Înapoi pe drum. Cam asta se vede printre tetiere.La Ploiești, Cargo încă nu terminase soundcheck-ul.Pe a doua scenă începuse și Dirty Shirt.
– Suflețel, ce e cu tine așa serios?
De câți byroni ai nevoie ca să montezi o tobă?…și mai repetăm un pic…La Cafeneaua Nației, Pătraru se gândește……la ce club mișto și-ar face dacă ar fi destul de nebun.Poate ar veni și byronii pe la el…Seara la festival s-a cântat Carmina Burana a lui Orff printre proiecții și lasere.Și la noi a fost mișto. (Foto de ,,, )
Guitar Meeting, Sibiu
În backstage la Guitar Meeting m-am întâlnit cu acest tânăr.– Ce, faci poze? Stai să mă aranjez…Ce-ai făcut Bobiță?Asta e ceva reclamă, habar n-am la ce. Miștocuță. Buhuhuuu…Chitariste și chitariștiPromit soleeemn, vom ajungeeee…. (Foto de …)Wtf? Roger?… Nuuu, Ricky „Goooldeeen Staaaaag” Dandel.Prezentaaaați… guitar!Copii (și nu numai) veniți din toată țara, mai puțin din București. Nu înțeleg. În București s-a depășit era acestui instrument?Dirty Shirt again. Cam foarte bine!Ziua a doua. Fără zahăr, dar cu mult soare.Cele două mândre cu care bat eu drumurileWinnetou se întoarceMr. Purcărin de la Nightlosers – solo de porc 😂Mic dejun coloratȘi gata!
Am tot amânat să răspund aici… Inițial încă voiam să vă urez- ”Break a leg!” in London.
Entre-temps, v-ați și întors…
Pare că a fost fain și p-acolo, că deh, sunteți talentați (- și munciți mult), ar fi păcat să renunțați acum, vorba unui amic radiofonic. 😀
O fi ceva sindromul vinovațului :)) – la mine, pentru că în weekend-ul de care se face povestire aici, am cam trădat cauza… Vineri n-a fost o zi prea bună, deci nu Ploiești… (Și în ultimul timp tot aud de atâtea proiecte simfonice, încât uneori mă întreb dacă mai durează mult până când o să aud de Șt.Bănică Jr. sau Smiley simfonic… Voi sunteți printre primii care au făcut pasul asta, dar dacă devine prea mainstream…)
Sâmbătă + duminică am ales ”finesse tristesse” – double dose (+ mai puțini km prin țara noastră minunat-asfaltată) – adică Pinholes @ Merișani + Fluturi pe Asfalt @ Ploiești, la același festival, duminică.
Bine, la pachet a fost și doza dublă de Viță De Vie – electric & bahic în Ogradă (- respekt Crama Marcea \m/) + simfonic, a 2-a zi, că nahhh, și ei ffff talentați și muncitori…
Fiind așa prost, am făcut o glumă – la concertul lui Vladimir & baiețili aveam tricoul cu VdV, iar la VdV pe cel cu Pinholes. Despot + Vladimir warned & approved, că ce să și facă altceva și ei? 🙂
M-am bucurat să dau pe acolo și peste noul basist temporar de la Pinholes, Dănuț – pe care tot îl știam de undeva 😀 .
FpA a fost super-mega-bonusul, că oamenii știa (- part of #TouringDrunkMoldavians ) ies (mult-mult-… prea) rar din bârlogul lor clujean, deși sună absolut minunat.
Ca ”aparținător” de chitaristă in-progress, da – cred că întâmplarea de la Sibiu e absolut minunată. Dar mai cred că motivul pentru care nu erau mulți tineri chitariști din București pe acolo e tot distanța (pe asfaltul din țara noastră / comedie proastă – vorba versurilor cuiva), începerea școlii șamd.
Mai veniți voi și altă dată, că sigur ajungem la un moment dat – (și cu temele făcute / piesele învățate)…
Baftă. The Groupyy Bastard 😀
— mnaa, s-a mai schimbat și definiția termenului („groupie”, I mean) – au mai dispărut conotațiile sexuale din anii ’70.
Deși am prins eu vremurile când se striga la concerte în primele rânduri „- Byron, vrem copii cu tine!” :O . Dar am mai crescut cu toții de atunci, inclusiv fetele celea, tu ești cu PR-ul după tine mereu 😉 – s-a mai schimbat decorul. Și lumea.
Marius
Salutare,
Am tot amânat să răspund aici… Inițial încă voiam să vă urez- ”Break a leg!” in London.
Entre-temps, v-ați și întors…
Pare că a fost fain și p-acolo, că deh, sunteți talentați (- și munciți mult), ar fi păcat să renunțați acum, vorba unui amic radiofonic. 😀
O fi ceva sindromul vinovațului :)) – la mine, pentru că în weekend-ul de care se face povestire aici, am cam trădat cauza… Vineri n-a fost o zi prea bună, deci nu Ploiești… (Și în ultimul timp tot aud de atâtea proiecte simfonice, încât uneori mă întreb dacă mai durează mult până când o să aud de Șt.Bănică Jr. sau Smiley simfonic… Voi sunteți printre primii care au făcut pasul asta, dar dacă devine prea mainstream…)
Sâmbătă + duminică am ales ”finesse tristesse” – double dose (+ mai puțini km prin țara noastră minunat-asfaltată) – adică Pinholes @ Merișani + Fluturi pe Asfalt @ Ploiești, la același festival, duminică.
Bine, la pachet a fost și doza dublă de Viță De Vie – electric & bahic în Ogradă (- respekt Crama Marcea \m/) + simfonic, a 2-a zi, că nahhh, și ei ffff talentați și muncitori…
Fiind așa prost, am făcut o glumă – la concertul lui Vladimir & baiețili aveam tricoul cu VdV, iar la VdV pe cel cu Pinholes. Despot + Vladimir warned & approved, că ce să și facă altceva și ei? 🙂
M-am bucurat să dau pe acolo și peste noul basist temporar de la Pinholes, Dănuț – pe care tot îl știam de undeva 😀 .
FpA a fost super-mega-bonusul, că oamenii știa (- part of #TouringDrunkMoldavians ) ies (mult-mult-… prea) rar din bârlogul lor clujean, deși sună absolut minunat.
Ca ”aparținător” de chitaristă in-progress, da – cred că întâmplarea de la Sibiu e absolut minunată. Dar mai cred că motivul pentru care nu erau mulți tineri chitariști din București pe acolo e tot distanța (pe asfaltul din țara noastră / comedie proastă – vorba versurilor cuiva), începerea școlii șamd.
Mai veniți voi și altă dată, că sigur ajungem la un moment dat – (și cu temele făcute / piesele învățate)…
Baftă. The Groupyy Bastard 😀
— mnaa, s-a mai schimbat și definiția termenului („groupie”, I mean) – au mai dispărut conotațiile sexuale din anii ’70.
Deși am prins eu vremurile când se striga la concerte în primele rânduri „- Byron, vrem copii cu tine!” :O . Dar am mai crescut cu toții de atunci, inclusiv fetele celea, tu ești cu PR-ul după tine mereu 😉 – s-a mai schimbat decorul. Și lumea.