De ce ai nevoie ca să înregistrezi cântece acasă
by 20 decembrie 2021În SUA anilor 1950 găseai destul de ușor un studio de înregistrări deschis sesiunilor scurte pentru amatori. Plăteai o sumă modică, cântai ce te pricepeai, iar la sfârșit — ta-raaaaam — primeai propriul tău disc. Toată treaba asta dura câteva minute, pentru că absolut totul se petrecea în timp real — se trăgea direct pe disc. Business-ul devenise atât de popular încât găseai oferte la cel mai apropiat magazin universal, dar dacă voiai să suni cu adevărat bine trebuia să bați la ușa unui studio adevărat. De ce ai fi vrut să faci așa ceva? Știu și eu? Poate voiai să-i faci un cadou mamei tale de ziua ei și n-aveai altă idee mai bună… *

70 de ani mai târziu, iată-ne umblând cu mini-studiourile în buzunare. Sau, dacă vrem să sunăm cu adevărat bine, în rucsaci. Și noi putem termina totul în câteva minute, dar am învățat în timp că plăcerea de a crea nu trebuie grăbită și oricum nu ne costă nimic dacă mai pierdem câteva ore, zile sau săptămâni în plus. Nu, nu exagerez. Trăim deja în viitorul ăla care altădată se găsea doar în povestirile SF. N-am ajuns încă pe Marte, dar din punctul de vedere al creatorului de muzică suntem foarte, foarte aproape s-o facem. N-o să deschid și discuția despre calitatea creativității, că nu e cazul și oricum e foarte posibil să avem păreri diferite, dar presupun că e clar pentru toată lumea că se scrie și se lansează mai multă muzică decât în oricare altă eră.
Articolul ăsta e dedicat celor care vor să înceapă să se înregistreze acasă sau celor care au prieteni muzicieni cărora nu știu ce să le ia de Crăciun sau de ziua lor.
Nivelul 1
Dacă citești asta, conform datelor mele din analytics există 76% șanse să o faci de pe mobil (deci de pe un smartphone), adică ai deja device-ul necesar pentru a te înregistra. Îți trebuie doar o aplicație de gen DAW (Digital Audio Workstation), adică o aplicație care să te lase să tragi separat, pe mai multe canale, nu neapărat simultan, și să îți permită ulterior să procesezi. Încearcă Roland Zenbeats, Cubasis, FL Studio, Bandlab sau GarageBand. Toate au versiuni și pentru Android și pentru iOS, mai puțin Garageband, care e dezvoltat de Apple (am văzut că ar exista o versiune și pentru Android, dar e făcută de altcineva). În afară de telefon mai ai nevoie de o pereche de căști (pot fi și unele basic, la nivelul ăsta n-ai mari pretenții), musai cu fir (bluetooth-ul are întârziere și te poate încurca). Știu că sunt multe telefoane care nu mai au ieșire de jack, dar există transformatoare. Uite un demo tras cu iPhone-ul în GarageBand (piesa este a lui Bob Dylan, în caz că te întrebai).
Eu am folosit și o chitară, că era la îndemână, dar nu e obligatoriu, aplicația are tot felul de instrumente virtuale, cântabile fără niciun efort.
Dacă nu ești satisfăcut de rezultat îți poți cumpăra un microfon extern, care se poate conecta direct la telefon. Uite același demo înregistrat cu un Apogee Mic Plus, un microfon destul de mic cât să-ți încapă în celălalt buzunar (ce-i drept cam scump pentru nivelul ăsta).
Pentru ambele exemple am tras doar câte un take, n-am insistat, așa că sunt destul de brute. Nu zic că se poate mult mai mult decât atât în Garageband, dar un pic de atenție la poziționarea și distanța microfonului față de sursă ar putea face o diferență.
Bineînțeles să se pot cheltui bani și la nivelul ăsta, sunt o mulțime de aplicații care sună incredibil de bine. Avantajul e că le ai tot timpul la tine. Iar dacă treci pe tabletă se pot întâmpla și mai multe. Gorillaz a lansat în 2010 un album înregistrat în totalitate pe un iPad. Se numește The Fall. Nu e unul din preferatele mele, dar nu pot să nu admir performanța. Lista aplicațiilor folosite pe el poate fi consultată aici.
Nivelul 2
Dacă vrei mai mult decât o joacă pe telefon trebuie să te muți pe calculator, unde posibilitățile sunt mult mai mari și depind de câți bani vrei să cheltui. Sărind peste subiectul în sine al calculatorului (evident, cu cât mai multă putere de calcul ai, cu atât mai bine, dar se poate și cu mai puțină dacă te încordezi un pic), pentru început probabil n-o să vrei să cheltui foarte mult.
Ai nevoie de o placă audio externă, un microfon OK, niște căști mai bune, un controller MIDI decent și un DAW, dacă se poate unul gratuit.
Uite o bucată de piesă înregistrată pe o placă destul de ieftină, Focusrite Scarlett 2i2 (există un model și mai ieftin numit Scarlett Solo care e cam același lucru, doar că are o singură intrare de XLR și una de jack). Chitara (by the way, e aceeași ca în exemplele trase cu telefonul) e captată cu un Behringer B1 (un microfon condenser ieftin) și vocea cu un Shure SM7 (ăsta e unul dinamic ceva mai scump), amândouă trecute printr-un preamp Golden Age. Pianul e The Grandeur de la Native Instruments, unul dintre preferatele mele, iar controller-ul un Oxygen 88, un elefant care nu se mai fabrică pe care l-am împrumutat la un moment dat de la un prieten și am preferat să i-l cumpăr decât să i-l duc înapoi (stau la etajul 4 într-un bloc fără lift, iar controllerul ăsta e chiar un monstru). DAW-ul ales a fost Reaper, iar pe lângă el am folosit mai multe plug-in-uri, în special de la Waves. Reaper-ul costă vreo 60$ și teoretic e gratuit doar 60 de zile, dar practic se poate utiliza pe timp nelimitat. După perioada gratuită, când îl deschizi îți apare o fereastră cu link-ul către magazin, fereastră care se poate închide după vreo 5 secunde apăsând “still evaluating”. Am folosit căștile Audio-technica M40x, aceleași pe care le folosesc de mulți ani (de la nivelul 2 încolo ar fi bine să ai unele destul de flat, iar modelul ăsta e foarte flat), iar la mixaj m-am ajutat și de niște monitoare de studio Behringer destul de sărăcuțe (pe care nu vi le recomand). Piesa — într-o variantă mai elaborată — a apărut pe primul meu album solo, Privește cerul…
Bineînțeles că există multe alte variante, trebuie doar să sapi un pic. Eu folosesc cu încredere YouTube-ul pentru orice sculă nouă pe care vreau să mi-o iau. Sunt tot felul de băieți care probează te-miri-ce. Sfatul meu este să vă uitați la mai multe clipuri cu indivizi diferiți care comentează chestia pe care vreți să v-o luați. Un singur om poate fi părtinitor dintr-un motiv sau altul.

Nivelul 3
Dacă vrei să mai urci încă o treaptă ar fi bine să-ți iei o placă audio externă ceva mai musculoasă, un microfon mai bun (Shure-ul de care vorbeam mai devreme e destul de bun, dar e dinamic, poate ți-ar trebui un condenser) și un DAW care nu e chiar gratuit. Se presupune că ți-ai luat deja căști și controller, eventual și niște monitoare de studio cât de cât OK. Apoi ar trebui să începi să îți iei plug-in-uri și VSTi-uri, iar aici varietatea e foarte mare, dar sfântul YouTube-ul te va ajuta și de data asta.
Să-ți mai dau un exemplu.
Piesa de mai jos e înregistrată în Logic Pro (care din păcate există doar pentru Mac) cu o placă Apollo Twin (Universal Audio) și un microfon Neumann TLM 103. Am trecut chitara și basul prin Helix-ul LT pe care-l folosesc și pe scenă și am folosit același controller-elefant de la nivelul 2 și același pian VST. Tobarul e unul din Logic (Logic-ul are mai mulți tobari AI, cu personalități foarte diferite). În plus am folosit mai multe plug-in-uri de la Universal Audio (care ustură destul de tare când le cumperi, dar după aia își justifică prețul). La mixaj am folosit căștile de care am pomenit și niște monitoare Yamaha HS 8, iar masterul a fost făcut de un maestru — my brother from another mother Dan Georgescu — într-un studio adevărat (Unda). Piesa a apărut exact așa cum se aude pe EP-ul Long story short, lansat anul trecut din sufragerie.
Iarăși, există multe alternative. Dacă nu folosești Mac, încearcă Ableton Live, Cubase sau Studio One. Sunt toate foarte lăudate. Bine, mai există și varianta Pro Tools, standardul internațional de studio, dar vine doar cu abonament și dacă nu lucrezi într-un studio nu prea își justifică prețul. Plăcile de sunet sunt și ele de multe feluri. Scarpină YouTube-ul după Apogee, Focusrite, RME sau alte modele de la Universal Audio și încearcă să-ți dai seama ce ți s-ar potrivi. Microfoanele sunt și ele de foarte, foarte multe feluri, pentru toate buzunarele și gusturile. Uite aici o listă. Gândește-te la un buget și apoi caută demo-uri pe YouTube pentru modelele care se încadrează. Și pentru captarea chitării electrice există alternative, sunt tot felul de simulatoare de amplificatoare care sună destul de bine și sunt mult mai prietenoase ca preț. Încearcă Amplitube spre exemplu. Toate chitările de pe Privește cerul… sunt trase cu el. Are și variantă de tabletă.
Următorul nivel ar fi un studio adevărat, unde ai renunța să fii factotum și ai lăsa niște oameni care s-ar putea să se priceapă mult mai bine ca tine (și care s-ar putea să aibă și niște scule pe care tu nu ți le permiți) să se ocupe de muzica ta. E adevărat că vor fi după aceea unii care o vor asculta folosind difuzoarele laptopului sau ale telefonului și nu vor face diferența, iar tu te vei enerva, dar nu pentru ei visezi la cel mai bun sunet pe care l-ai putea avea, nu?
Sper să vă fie de folos articolașul ăsta. Mi-aș fi dorit să citesc unul asemănător acum vreo 15 ani, dar n-a fost să fie, așa că acum l-am scris eu. Dacă aveți întrebări/nelămuriri nu ezitați să-mi scrieți.
Sărbători fericite! 🙂
* În august 1953, un tânăr șofer de camion a intrat în studioul Sun Records din Memphis, Tennessee să înregistreze două piese pentru ziua mamei sale. Îl chema Elvis Aaron Presley. Restul e istorie.
Scrie un comentariu