Incredibil cât de lung poate să fie un an, noi tot spunem că timpul aleargă, dar nu e chiar așa. Am învățat asta scriind articole despre 2015 și 2016. Acum a devenit cumva un obicei, o linie trasă la sfârșitul unui amalgam de evenimente, kilometri și locuri, o rememorare a unor clipe pe care altfel […]

privește cerul… by Dan Byron Prietenii mei se opriseră la vreo zece metri, pe colțul de la Romarta, și acum se hăhăiau. Adevărul e că imaginea era cel puțin ciudată. Părea că dau un autograf unui homeless. Nu-i dădeam, evident. Îi scriam pe o bucată de hârtie numărul meu de telefon. L-am cunoscut pe Dragoș […]

Nu eram student. Păcatul meu. Fusesem, cu vreo doi ani înainte, dar acum nu mai eram. Renunțasem la așa-zisele studii. Renunțasem să stau degeaba în clădirea Academiei de muzică din București pentru marea ocazie de a scrie muzică cu niște nebuni în Cluj, pentru a cânta în fum în cluburi insalubre din subsoluri cu oameni […]