După 20 de ani
În ziua aceea paharul reușise să dea pe dinafară. Polițiștii ne tot goniseră de peste tot, amenințându-ne sau chiar scriindu-ne amenzi pentru deranjarea liniștii publice, și în cele din urmă ajunsesem să cântăm la ieșirea spre Intercontinental a metroului de la Universitate. Bătea un vânt de nu puteai ține ochii deschiși, iar lumea trecea nepăsătoare […]
Alabama Shakes – Sound & Color
Alabama Shakes e o trupă americană relativ recentă, formată în 2009. Punctul ei forte este vocalista Brittany Howard, o anti-divă mulatră de vreo 150kg, probabil cea mai bună voce din lume la ora actuală. N-ai bănui vreodată nici din compoziție, nici din interpretare, nici din apariție, că are doar 27 de ani. I-am văzut astă-vară […]
Câteva zile în Londra și un festival românesc în The Garage
Acum câțiva ani am visat să mă mut la Londra, capitala rock-ului mondial, orașul în care e posibil să existe 400 de concerte într-o singură seară, în care e posibil să cânte Steven Wilson la Royal Albert Hall în timp ce pe Wembley e John Mayer și să fie sold out în ambele părți, locul […]
Electric Marching Band văzut în Iași
Nu știu cum se simt actorii când văd filmul în care au jucat la cinema, dar eu unul astăzi am avut o senzație stranie. Mi-a plăcut la nebunie să văd 45 de minute din Electric Marching Band pe ecranul ăla imens și cu volumul dat tare. Și mi s-a părut că abia acum l-am văzut […]
Making of Electric Marching Band (episodul 2)
Pe 2 decembrie 2014 dimineața eram destul de agitat, simțeam Electric Marching Band-ul ca pe un rucsac mult prea greu pe un traseu mult prea abrupt făcut într-o zi mult prea călduroasă. Nu mi se mai întâmplă de mult să am emoții, dar ăsta era un caz particular. Nici noaptea nu fusese prea roză, cu […]
byron goes to Dublin, episodul 6
Vineri am terminat în sfârșit înregistrările. Ne-am mișcat foarte repede, un efort de genul ăsta se întinde de obicei pe durata unei luni de zile sau mai mult. Dar, ce-i drept, nu prea se stă 12 ore pe zi în fiecare zi. Mi-am dat seama că plecatul de acasă pentru înregistrări e ideal, pentru că […]
byron goes to Dublin, episodul 5
Aseară pe la 7 în sfârșit am clacat. Aveam gâtul obosit și nu-mi mai plăcea nimic-nimic. De energie ce să mai vorbim… Pe la 8 am plecat de la studio și ne-am dus să ne plimbăm printr-un parc care s-a dovedit a fi uriașa curte a unui spital. Haios e că arăta ca o casă […]
byron goes to Dublin, episodul 4
Ieri a fost ziua cea mai lungă, nu numai pentru că a fost solstițiul de vară, ci și pentru că am petrecut nu mai puțin de 17 ore în studioul 1, unde se află un pian Steinway, o orgă Hammond și un alt super mixer, un Neve. A trebuit să terminăm tot într-o singură sesiune, […]
byron goes to Dublin, episodul 3
Să-mi fie rușine că n-am scris nimic de vreo câteva zile, dar am fost un pic ocupat. 12 ore de lucru pe zi în fiecare zi. Astăzi am terminat de înregistrat chitările (chiar, există vreun muzician român care folosește pluralul chitarele?). Am folosit un Gibson Les Paul Special, un Gibson hollow-body Custom, un Fender Stratocaster […]
byron goes to Dublin, episodul 2
Mi-a luat o zi să mă obișnuiesc cu binele. Acum nu mi se mai pare nimic deosebit să ai toate condițiile. Normalitatea există, păcat că așa departe de casă. Ieri seară am vizitat și Pulse College, școala de sunet în care se află Windmill Lane, și studioul 1, dedicat în special ansamblurilor de muzică clasică […]
byron goes to Dublin, episodul 1
14 iunie 2015 Pe feribot e numa’ bine. Stăm la bar cu câte o bere în față, cu mutre tâmpe modelate de concertul de la Arenele Romane, cele patru ore de somn și cele treizeci de ore de condus încontinuu. Noroc că suntem trei care avem carnet și ne-am tot schimbat unul pe altul. Îmi […]
O seară de vară în Timișoara
Iar am avut o zi din aia. M-am trezit la 5, am băut un fresh și am luat un taxi spre Fabrica (unde repetăm de mulți ani), ca să mă întâlnesc cu gașca, să ne încărcăm calabalâcul și să o întindem spre Timișoara. Taximetristul abia ce ieșise și se grăbea să-și facă mare parte din […]